Manastirea Ciolanu - Povestea primului meu HDR

Sa ne lamurim de la bun inceput cu termenii astia.
Vocabular
AEB - Auto Exposure Bracketing, se refera la actiunea de a executa o serie de fotografii (cel putin trei) ale aceluiasi subiect cu variatia expunerii.
HDR (haşdereu) = High Dynamic Range
Definitie: Haşdereu, este o tehnica prin care se accentueaza si se scot in evidenta diverse parti ale unei fotografii, care in mod normal nu sunt foarte vizibile.
1. Teoria
Clar, hotarat ma apuc de haşdereuri. Citind am aflat ca depinde cu ce scula de aparat faci fotografiile pentru a aplica tehnica asta. Aparatele astea mai jmechere au o functie, care se numeste AEB si iti usureaza munca, adica face 3-5-7-9 poze cu diferite setari pentru a genera mai tarziu haşdereu. Pozele...adica fotografiile le bagi apoi intr-un soft, Photomatix ii zice, si acolo setezi tot felul de...setari... pana iti place ce a iesit. Asta in teorie. Dupa ce am rascolit netu' vreo 2 zile si meniul aparatului, am aflat ca Nikonu' D40 nu are functia asta. Nasol. Cele minim 3 cadre trebuiau luate fara sa misti aparatul un micron. Nu e nici o problema trebuie sa o scoatem la capat.
Teoria o stapanim, ce facem cu practica.
2. Punerea in practica a teoriei.
Intr-o sambata dupa-amiaza am plecat catre Manastirea Ciolanu, echipat cu: cumnatu', aparat, laptop, trepied, cabluri, softuri, baterii, net si nervi. Primul test il facem pe o gramada de busteni care ni s-au parut fotogenici. Orice as fi incercat aparatul se incapatana sa se tot miste. Bling ... idee cu vreo 2 zile in urma am luat de pe net Nikon Camera Control, un soft care controla aparatul foto "remote" prin cablul USB. Punem pe planseta workflow-ul, si urcam catre Manastire. Intram, nimeni prin preajma, luam in graba vreo 6 cadre pentru haşdereurile noastre. La un moment dat (concentrarea era la maxim pentru un cadru inedit) apare preotul. "Ce faceti mai baieti pe aici, sunteti de la televiziune?" WOW deja intrebarea asta ne-a pus pe ganduri, oare asa suntem de bine echipati de facem cat o echipa de televiziune? Spasit, incep balbaind sa ii spun preotului: "Am venit sa foto...", o voce cu vreo 10 decibeli mai puternica ca a mea, cumnatu': "Suntem de la facultate (care? habar n-aveam) si facem un fotoreportaj pentru un proiect la scoala". Auuu, a mintit popa, in curtea manastirii in timpul slujbei...nu, nu e de bine, o sa ne mearga rau, nu ne iese nici o poza. Parintele, dupa ce ne-a cercetat ochiometric, ne-a ingaduit sa ne continuam "fotoreportajul pentru facultate". Acum la treaba "linistiti", dar cu ochii in patru dupa vreo "razbunare divina".
3.Setup-ul pentru haşdereu.
Asezam trepiedul, cumantu' cu laptopu' in brate, setez aparatul pe full manual (asa scria in carte), pornim Camera Control-ul, iau in vizor cadrul, leg telecomanda de gat, lumina buna, incadrarea buna, apas butonelul magic al telecomenzii, click...se declanseaza prima pozitie, schimba setarile din laptop, a doua, schimb setarile iar, a treia. Mai luam inca o data aceleasi cadre, dupa acceasi schema, sa fim siguri ca nu am ratat ceva. Nu se stie niciodata poate a dat eroare pe undeva. Demaram in tromba din curtea manstirii, cu toate cele balanganind pe noi, ne mai asiguram odata de cadrele luate, din lacomie mai luam si vreo 2 seturi si de la poarta...gata am scapat nevatamati.
4.Prelucrarea in Photomatix.
Acasa treaba a fost mai simpla. Drag and drop in Photomatix, ramanem cruciti de ce ne arata softu' ala acolo, culori, umbre bine definite, tonuri de iti vine sa le manaci, pur si simplu ajungi te indragostesti de pozele tale. Variante peste variante, wow-uri peste wow-uri, intr-un final ne hotaram asupra cadrului final. A meritat.
5.Concluzie
Intr-un final razbunarea divina a fost un joc minunat de lumini, umbre si culori.